Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2012

Trenul dintre două gări

Asta este viața noastră, un tren între două gări.

Urcăm în tren atunci când ne naștem iar în momentul în care ne conștientizăm suntem deja în tren. O să coborâm atunci când trenul oprește, atunci când pentru prima dată vedem și ne contopim cu ceea ce este în jurul nostru, în jurul trenului nostru.

Habar n-avem cine conduce trenul, de ce, cum arată, de unde  este... Habar n-avem cum funcționează trenul, cine l-a făcut sau cine îl repară.

Suntem călători. În picioare pe culoar, pe scaune, înghesuiți sau mai lejeri. Călătorim frământați de gânduri. Așteptăm gara, ne îngrijoram, ne bucurăm, povestim, glumim, ne enervăm pe vecinul de compartiment ... Ne văităm, presupunem, învățam, regretăm, iertăm, uităm.

Unii dintre noi stau la geam. Stau jos, relaxați, privind peisajul. Nu pot coborâ dar știu ce este afară. Savurează, se odihnesc, se bucură. Își văd imaginea oglindindu-se în geam. Văd soarele, văd păsările, văd pădurile și apele. Nu se pot face una cu ele dar știu că atunci când trenul o să…

A venit toamna ! Frunze ruginii, peste tot unde-ai privi ...

Monstrul din Loch Ness

Un mare mit al vremurilor noastre este legat de monstrul din Loch Ness. Poze, cercetări, păreri, rapoarte. Păreri avizate însă sunt puține și de cele mai multe ori desfiinteaza foarte repede această gogoașă mediatică. De ce ar inventa cineva așa ceva ? Nu stau acum să analizez potențialul turistic oferit de un plesiosaur într-o zonă altfel uitată de lume - comme on !

Eu sunt un curios din fire și ușor mă înflăcărez la auzul veștilor extraordinare, fantastice, supranaturale. Mitul Loch Ness mi-a fost spulberat însă foarte devreme de un cercetător serios care a spus așa: Nu se poate să existe un animal așa de mare în acest lac deoarece nu-l poate susține lanțul trofic ! - Asta numesc eu argument irefutabil ! Calcul matematic, cât e de mare, cât trebuie să mănânce, ce poate mânca, există sau nu mâncare, qed !
Există totuși prădători care în ciuda tuturor aparențelor supraviețuiesc și atunci când lanțul trofic pare mult prea firav să-i întrețină. Aici mă refer la corporații. Care este ’lan…

Coincidența

Coincidența este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim - se pare că ar fi spus Albert Einstein. Vorba asta mi-a plăcut foarte mult atunci când am dat peste ea, evident dintr-o cioncidență: Am ajuns pe site-ul care trebuie la momentul care trebuie.

Mă gândeam oare ce înseamnă exact o coincidență ? Căutând pe net (evident) am găsit mai multe sinonime sau definiții pentru această stare: potrivire, nimereală, concordanță, congruență. Etimologic probabil că e vorba de co + incidență. Ce e interesant însă e că incidență înseamnă și intersecție sau întretăiere. Incidens lat. pentru ‘a cădea în’ sau ’pe o suprafata’.

Bun, gata cu lingvistica că habar n-am de domeniul ăsta și oricum ideea era alta.
Oamenii trăiesc coincidențe. Nu animalele, nu pietrele, nu Pământul. Uneori noi oamenii simțim că ceea ce ne-am dorit să se întâmple, ceea ce ne așteptam să se întâmple, s-a întâmplat. Uneori ne gândim la cineva și apare din senin sau ne telefoneaza - ce coincidență. Uneori ne dorim ceva și primim, …

Balada

Iancu, voievod durut
stirpe de Menumorut,
şi de Gelu, şi de Glad
trece ape fără vad
urcă-n munţi de soare-apune
purtand neamu-n rugăciune....

Şapte oşti din arme-l latră
şapte sate-l strigă-n vatră
el se face pas de piatră
ca să urce-ntr-o cărare
neamul lui până la soare

Iancu, voievod durut
stirpe de Menumorut,
care-a-nnebunit de dor
şapte codri pân' la nori
şi-a înnebunit şi-un cânt
spus pe fluier de pământ
urcă-n munţi de soare-apune
purtând neamu-n rugăciune..

Sa dirijam !

Dirijorul este un foarte bun exemplu de gândire non-liniară. Pentru el nu există note ce urmează altor note. Pentur el sunt valuri, pentur el muzica trebuie că se aseamna cu un fluid imens în al cărui mijloc se află.
       Mă tot uitam la dirijori și niciodată nu am înțeles cum funcționează toată treaba. Știam că sunt foarte importanți dar niciodată nu am înțeles cum mișcările lor pot controla zeci de instrumente ce cântă lucruri diferite. Acum mi-e și clar de ce nu am înțeles niciodată cum funcționează. Observam eu că oarecum ritmul e dat de mișcările lui dar totuși... e așa de mult mai mult.
       Și acum partea interesantă: 
       Imaginați-va că muzica este o apa. Dirijorul, în mijlocul apei, pe un piedestal,  are legat de mâinile lui fiecare strop de apa cu câte un fir foarte subțire, atât de subțire încât este invizibil. Cam ca la un teatru de păpuși, de fiecare dată când mișcă o mână, toate picăturile de apă se mișcă, așa cum se mișcă un fluid, cursiv, împreună, dup…

Visele si realitatea

Sunt un om care noaptea visează mult. De fapt ‘mult’ ăsta e relativ. Eu unul am impresia că visez destul de mult însă nu pot spune asta cu ceritudine că habar n-am cât se visează normal :)
Bun, trec peste. Dacă ar fi să împart visele în 2 grupe mari și late aș avea o serie de criterii după care să o fac. Așa, aș putea să le împart în frumoase și urâte, normale și ciudate, reale și ireale, etc. O împărțire interesantă este însă după frecvența lor și anume împărțirea în vise unice sau repetitive. Cele repetitive nu sunt foarte multe și oarecum din cele pe care le-am mai discutat sunt și comune mai multor oameni: căderi în gol, fugă cu încetinitorul, etc. Astea sunt oarecum clasice. Am înțeles tot așa de prin reviste ce au rubrici de genul‘Stiati că ?’sau ‘Cercetatorii britanici au descoperit’ că cel puțin unele din ele au și explicații fizice cum ar fi relaxarea musculaturii sau altele. Un vis foarte ciudat care la mine este și repetitiv este un vis în care aflându-mă în diver…

Oameni dintre noi

În fața firmei noastre pe iarbă stătea azi un om.
Nu am putut să-mi dau seama de ce stă acolo adică dacă o face voluntar sau nu.
Mi-a spus că nu e boschetar.
Stătea voluntar.
Fusese la spital și se oprise să se roage puțin și să se odihnească.
Merge periodic la spital.
Avea în mână o Biblie. în Biblie un bilet cu o adresă și un număr de telefon în caz că trebuie să-l ducă cineva acasă.
Stă în chirie.
A avut o casă demolată de comuniști si a primit despăgubiri în valoare de 36,000 lei și o garsonieră.
În garsonieră nu se putea locui.
Nu avea apa curentă și nici toaletă.
De banii aia a cumpărat o altă casă, dintre cele nationalizate, pe care a aranjat-o care însă i-a fost luată de vechiul proprietar în proces fără să fie despăgubit.
A avut 2 băieți, ambii morți acum, la fel și soția.
Unul a fost șofer și a murit la cincizeci și ceva de ani, acela locuia in Timișoara.
Celălalt, nu era din Timișoara si a murit imediat după, din cauza unei insuficiențe renale.
De 35 de ani est…

Fluturi la Dunare

Da fine al capo

Când eram mai tânăr și locuiam încă împreună cu mama mea, mergeam periodic să culeg câte ceva în pădure. Primăvara ghiocei, toamna mure, fragi, brândușe... Tot felul de lucruri se găsesc prin păduri de cules. Mergeam ba cu familia, ba cu prietenii, nici nu contau prea mult lucrurile culese, cel puțin cât nu erau de mâncat. Oricum, făceam asta ca și activitate de maximă plăcere și abia așteptam momentele astea bine stabilite de trecerea naturală a anotimpurilor.

     Plecam în locurile știute în funcție de a€œrecoltă. Oarecum aceste locații se moșteneau. Unii știau unele alții știau altele. Primăvara mergeam să culegem ghiocei la Valea Racilor. Nu erau raci acolo. Cel puțin nu am văzut niciodată un rac. Era un pârâu în acea vale și era foarte frumos.

     Cum ajungeai la granița teritoriului ghioceilor te puneai pe cules. Te aplecai, rupeai unul, cum ridicai privirea vedeai altul, fugeai la el, mai în stânga, mai în dreapta. Mai treceai în stânga pârâului, mai în dreapta lui. Mai gă…

Noi ai cui suntem ?

Întreaga postare ce urmează se vrea a fi o prefaţă pentru un documentar actual a cărui adresă o găsiţi în josul paginii. Săracă, e adevărat dar nu puteam să postez un link şi gata cu toate că alte cuvinte se pierd în pagină ...
 Orice om cred că simte undeva în adâncul lui sau poate chiar mai la suprafaţa o nevoie de apartenenţă. Apartenenţa ne dă identitatea. Un fan al muzicii rock nu-şi ascultă muzica îmbrăcat în roz singur în cameră. Identitatea lui ar fi ştirbită dacă nu ar aparţine în întregime comunităţii fanilor muzicii rock.

 Îmi vine în cap un citat ajuns deja celebru: "This is Sparta !"

 Nu a trebuit să le spună soldaţilor că sunt viteji, că sunt puternici, că sunt învingători sau mai ştiu eu cum. A apelat la apartenenţa soldaţilor la un neam, un neam care în istorie se identificase deja cu aceste atribute. Această strategie se practică cu succes şi astăzi doar că poate istoria din spate nu mai este la fel de convingătoare însă efectul e oarecum similar: "I A…