Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2014

Învaţă de la toate

Învaţă de la toate, să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi
Învaţă de la soare, cum neclintit s-apui
Învaţă de la piatră, cum trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, că toate sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori,

Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;

Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.
Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.
Şi du-te la furnică, să vezi povara ei...
Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la s…

Stejar

(M-)am gandit ...

Dacă tu ai vrea să muți un pom care a crescut la umbră într-un loc cu soare, ar trebui să-l scoți din rădăcini.

L-ai lovi, l-ai săpa, l-ai smulge și în procesul ăsta i-ai rupe și câteva frunze și câteva rădăcini.
Dacă pomul ar fi martor la treaba asta rațional, ce ar spune ? Având în vedere că habar n-are de planul tău, cum ar interpreta acțiunea ta ?

I s-ar părea dăunătoare, agresivă și cu siguranță nejustificată.

Dacă ai o mașină veche pe care ai vrea să o reconditionezi ar trebui să o demontezi. Să o sablezi, să-i dai jos vopseaua veche. Ai zgâria-o, ai rupe niște șuruburi, ai arunca componente uzate.
Dacă mașina ar fi martor, din nou rațional, ce ar zice ? Cum i s-ar părea acțiunea ta ?

Cred că e normal ca atunci când te identifici cu rădăcinile tale, cu frunzele sau cu vopseaua să consideri agresiune tot ce implică vătămarea lor.

Dar dacă te identifici cu altceva, cu pomul sau cu mașina mai este ?

Nu cred că o ființă inferioară poate pricepe rațiunea din spatele acțiunilor…

Este acesta lucrul care trebuie să se întâmple ?

Nu cumva ar trebui să fac altceva ? Nu cumva nu ar trebui să fiu aici ? Nu cumva există o cale mai bună pentru mine ?
Mi se pare una din întrebările comune tuturor oamenilor indiferent de contextul existențial al fiecăruia. Cel târziu când ne aflăm în fața unei decizii pe care o vedem importantă sau când se întâmplă ceva ce nu considerăm "optim” ajungem să ne întrebăm: O fi bine ? O fi asta ceea ce trebuie să fac ? Pe lângă faptul că este o întrebare comună nouă oamenilor și care ne preocupă mai tot timpul, cred că întrebarea asta mai are o particularitate: poate să dispară dintr-o data din viața noastră. Nu pot să nu mă gândesc la Pariul lui Pascal în timp ce-mi ordonez în minte ideile ce urmează, o să devină evident și de ce. Dacă Dumnezeu nu există (Pascal ?!), totul este o întâmplare. Știm că mutațiile folositoare se perpetuează, cele nefolositoare mor. Așteptăm următoarea mutație. Viețile noastre ale tuturor nu au o însemnătate mai mare decât modul în care ne petrecem cei 80…