marți, 3 februarie 2015

Liberul arbitru sau free will ?


Cât de aproximativă e traducerea asta și la ce se referă această abilitate ?
     Free will adică vointa liberă mie îmi sună a: libertatea de a face ce vrei, de a decide ce e bine sau nu să faci, să gândesti, etc.  Liberul arbitru implică un terț. Adică ai în față 2 posibilități sau mai multe și cineva arbitrează. Evaluează o situație deja întâmplată. Voința de a face stânga sau dreapta într-o intersecție pentur mine nu e tot una cu a arbitra între 2 oameni, unul care a luat-o în stânga și altul care a luat-o în dreapta, nu ?
     Oricum gândul ăsta e oarecum secundar și doar mi-a conturat următorul gând: Cine vrea să o ia în stânga și cine vrea să o ia în dreaptă ? Sau cine a luat-o în stânga și cine a luat-o în dreapta și cine arbitrează ?
     Evreii zic că liberul arbitru este capacitatea de a decide între ceea ce vrei să faci și ceea ce-ți vine să faci sau ceea ce simți să faci. Ai supărat pe cineva. Vrei să-ți ceri scuze dar îți vine să o lași baltă că e o situație penibilă și ți-e rușine. Ai vrea să te închini în fața bisericii însă prietenii tăi ar râde, deci nu o mai faci.
     Găsind mai multe cugetări în direcția asta eu sunt tentat să merg pe varianta că totul se referă la lupta crâncenă între ceea ce vrea sufletul și ceea ce vrea trupul. În acest context liberul arbitru s-ar referi la abilitatea noastră de a decide cui îi facem pe plac. Mergem pe mână trupului sau pe mâna sufletului ? Sufletul vrea măreție, meditație, contemplație, rugăciune. Trupul vrea să mănânce și să se culce că e obosit și a avut o zi lungă. Sufletul vrea să facă bine, să realizeze ceva, să trăiască cu un scop ! Trupul vrea să mănânce și să doarmă, să se reproducă și să aibă.
     Atunci free will nu prea se referă la același lucru pentru că cel puțin mot-a-mot se referă la abilitatea de a-ți controla dorința de a dori liber iar noi vorbim aici de două dorințe existențe concomitent și capacitatea de a o urma pe una în defavoarea celeilalte și nu de a o reduce la tăcere pe a 2-a.
     În orice caz, lupta dintre ceea ce vrem să facem și ceea ce simțim să facem, această luptă între valorile materiale, preocupările trupești pe de-o parte și valorile spirituale, dorința de realizare și măreție pe de altă parte îmi pare că este un bun început pentru gândrile următoare: Cine sunt eu ? Si ce spun cuvintele cu adevărat ?

Minte !

La început a fost Cuvântul. Există oare o propoziție cu mai multă profunzime ? Cuvântul nu poate fi pătruns de mintea omenească însă cuvi...