miercuri, 8 august 2012

Sa dirijam !

       Dirijorul este un foarte bun exemplu de gândire non-liniară. Pentru el nu există note ce urmează altor note. Pentur el sunt valuri, pentur el muzica trebuie că se aseamna cu un fluid imens în al cărui mijloc se află.
       Mă tot uitam la dirijori și niciodată nu am înțeles cum funcționează toată treaba. Știam că sunt foarte importanți dar niciodată nu am înțeles cum mișcările lor pot controla zeci de instrumente ce cântă lucruri diferite. Acum mi-e și clar de ce nu am înțeles niciodată cum funcționează. Observam eu că oarecum ritmul e dat de mișcările lui dar totuși... e așa de mult mai mult.
       Și acum partea interesantă: 
       Imaginați-va că muzica este o apa. Dirijorul, în mijlocul apei, pe un piedestal,  are legat de mâinile lui fiecare strop de apa cu câte un fir foarte subțire, atât de subțire încât este invizibil. Cam ca la un teatru de păpuși, de fiecare dată când mișcă o mână, toate picăturile de apă se mișcă, așa cum se mișcă un fluid, cursiv, împreună, după mâna lui. Mâinile lui generează valuri, liniștesc apa, o fac să se ridice brusc, punctiform sau nu, multă sau puțină, în stânga și în dreapta, în față și în spate.
       Acum, cu imaginea asta în minte, imaginați-vă pe un piedestal, în mijlocul unei ape pe care o dirijați și ea începe să cânte... valuri, stânga, dreaptă, un mic tsunami, o nebunie ...
       Dați doar drumul și aveți răbdare 10 minute, un superb exercițiu de relaxare, cu ochii închiși.

 http://www.youtube.com/watch?v=h3_EsIKarl8&feature=related
 

joi, 2 august 2012

Visele si realitatea

          Sunt un om care noaptea visează mult. De fapt ‘mult’ ăsta e relativ. Eu unul am impresia că visez destul de mult însă nu pot spune asta cu ceritudine că habar n-am cât se visează normal :)
Bun, trec peste.
Dacă ar fi să împart visele în 2 grupe mari și late aș avea o serie de criterii după care să o fac. Așa, aș putea să le împart în frumoase și urâte, normale și ciudate, reale și ireale, etc.
O împărțire interesantă este însă după frecvența lor și anume împărțirea în vise unice sau repetitive.
Cele repetitive nu sunt foarte multe și oarecum din cele pe care le-am mai discutat sunt și comune mai multor oameni: căderi în gol, fugă cu încetinitorul, etc. Astea sunt oarecum clasice. Am înțeles tot așa de prin reviste ce au rubrici de genul  ‘Stiati că ?’ sau ‘Cercetatorii britanici au descoperit’ că cel puțin unele din ele au și explicații fizice cum ar fi relaxarea musculaturii sau altele.
Un vis foarte ciudat care la mine este și repetitiv este un vis în care aflându-mă în diverse ipostaze, să le spun înfricoșătoare, nu pot striga după ajutor. Fie strig dar am impresia că nu pot striga tare fie nu pot striga deloc. E ca și visul în care ceva te urmărește dar nu poți să alergi decât cu încetinitorul. Parcă alergi în smoală sau parcă nu te ajută picioarele.
Nu întreg visul se repetă, contextul fiind unul variabil, ci doar această neputință de a striga, de a mă face auzit de cineva. O altă ciudățenie este faptul că de fiecare dată am impresia că dacă aș putea striga, cineva m-ar auzi și m-ar ajuta să ies din situația respectivă.
Acel cineva însă nu este prezent sau cel puțin nu este vizibil mie în vis. Eu doar vreau să strig după ajutor și am convingerea că cineva este acolo să mă ajute. Până acum nu am reușit să strig drept urmare habar n-am dacă în vis ar apărea cineva și m-ar ajuta.
Cam atât despre visul ăsta. Sincer să fiu până acum vreo 2 zile nici nu mi-am bătut capul cu el cum nu-mi prea bat capul în general cu visele. Acum vreo 2 zile însă mi-am amintit de visul ăsta într-un context real, în viața mea de zi cu zi.
Am constatat că simțământul ăsta că dacă aș striga ar fi cineva acolo să mă ajute a început să-mi apară tot mai des în gând în timpul zilei și fără vreo legătură cu visul. Interesant e un aspect foarte 'pe dos' : Dacă în timpul visului, pot strigă în gând dar îmi lipsește vocea, în timpul zilei pot striga cu vocea dar nu pot striga în gând. Dacă încerc să fac o comparație între cele două stări constat că în timp ce stările sunt similare, aproape identice, fiecare detaliu dintr-o stare este exact opusul aceluiaș detaliu din cealaltă stare. Ca să explic ultima afirmație aș lua exemplul următor: Dacă în vis vorbesc în gând și nu pot să strig cu vocea, în realitate vorbesc cu vocea și nu pot striga cu gândul.
          Că în vis nu pot face ceea ce aș vrea oarecum m-am obișnuit de multă vreme. Eu aș vrea să am numai vise frumoase în care să se întâmple numai ce vreau eu că doar sunt visele mele... Neputința asta însă de a striga în gând după ajutor cat timp simt insa nevoia de a o face... cu asta nu aș vrea să mă obișnuiesc.

Minte !

La început a fost Cuvântul. Există oare o propoziție cu mai multă profunzime ? Cuvântul nu poate fi pătruns de mintea omenească însă cuvi...