Am citit cândva o definiție a inteligenței: Un om inteligent este un om capabil să ia decizii extraordinare în circumstanțe extraordinare. Din vorba asta mi-a rămas bine înfipt în memorie termenul de extraordinar și mai ales ce înseamnă el în profunzime: cu totul deosebit, ieșit din comun, ce depășește cadrul unei reguli.
Ulterior am constatat că am un prieten care se încadrează perfect în definiția extraordinarului, reușind în permanență să-mi prezinte valențe ale realității ce ne înconjoară cu totul deosebite, cu totul ieșite din comun și mai ales ce trec deobicei neobservabile pentru noi ceilalți, oamenii comuni, oamenii ordinari :).
De la îmbrăcăminte la activitățile zilnice, de la pasiuni la frământări, mai toată informația pe care o recepționam dinspre prietenul meu era extraordinară. Mai mult, circumstanțele în care se regăsea această persoană în permanență erau extraordinare. Pe malul unui lac, într-o țara străină, explorând Roamania rurală, conștientizându-și zbuciumarile lăuntrice, vizitând o expoziție de goblenuri, admirând soarele, rugându-se.
De aici am ajuns la concluzia că am un prieten extraordinar care se regăsește adesea în circumsante la fel de extraordinare și am rămas cu imaginea asta o vreme despre prietenul meu.
A urmat însă o revelație pentru mine și mi-am dat seamă că cele spuse mai sus erau doar parțial adevărate: Prietenul era într-adevăr extraordinar nu însă și circumstanțele. Circumstanțele erau aceleași în care ne regăsim fiecare în fiecare clipă a vieții noastre. Diferență însă era dată de faptul că acest prieten al meu le dădea voie să-și prezinte întregul potențial, potențialul extraordinar a tot ce ne înconjoară.
Viața noastră este extraordinară însă uneori este nevoie de un om extraordinar să ne reamintească acest lucru.
Ulterior am constatat că am un prieten care se încadrează perfect în definiția extraordinarului, reușind în permanență să-mi prezinte valențe ale realității ce ne înconjoară cu totul deosebite, cu totul ieșite din comun și mai ales ce trec deobicei neobservabile pentru noi ceilalți, oamenii comuni, oamenii ordinari :).
De la îmbrăcăminte la activitățile zilnice, de la pasiuni la frământări, mai toată informația pe care o recepționam dinspre prietenul meu era extraordinară. Mai mult, circumstanțele în care se regăsea această persoană în permanență erau extraordinare. Pe malul unui lac, într-o țara străină, explorând Roamania rurală, conștientizându-și zbuciumarile lăuntrice, vizitând o expoziție de goblenuri, admirând soarele, rugându-se.
De aici am ajuns la concluzia că am un prieten extraordinar care se regăsește adesea în circumsante la fel de extraordinare și am rămas cu imaginea asta o vreme despre prietenul meu.
A urmat însă o revelație pentru mine și mi-am dat seamă că cele spuse mai sus erau doar parțial adevărate: Prietenul era într-adevăr extraordinar nu însă și circumstanțele. Circumstanțele erau aceleași în care ne regăsim fiecare în fiecare clipă a vieții noastre. Diferență însă era dată de faptul că acest prieten al meu le dădea voie să-și prezinte întregul potențial, potențialul extraordinar a tot ce ne înconjoară.
Viața noastră este extraordinară însă uneori este nevoie de un om extraordinar să ne reamintească acest lucru.