Treceți la conținutul principal

Un om extraordinar în circumstanțe extraordinare

     Am citit cândva o definiție a inteligenței: Un om inteligent este un om capabil să ia decizii extraordinare în circumstanțe extraordinare. Din vorba asta mi-a rămas bine înfipt în memorie termenul de extraordinar și mai ales ce înseamnă el în profunzime: cu totul deosebit, ieșit din comun, ce depășește cadrul unei reguli.
 
     Ulterior am constatat că am un prieten care se încadrează perfect în definiția extraordinarului, reușind în permanență să-mi prezinte valențe ale realității ce ne înconjoară cu totul deosebite, cu totul ieșite din comun și mai ales ce trec deobicei neobservabile pentru noi ceilalți, oamenii comuni, oamenii ordinari :).
 
     De la îmbrăcăminte la activitățile zilnice, de la pasiuni la frământări, mai toată informația pe care o recepționam dinspre prietenul meu era extraordinară. Mai mult, circumstanțele în care se regăsea această persoană în permanență erau extraordinare. Pe malul unui lac, într-o țara străină, explorând Roamania rurală, conștientizându-și zbuciumarile lăuntrice, vizitând o expoziție de goblenuri, admirând soarele, rugându-se.
 
     De aici am ajuns la concluzia că am un prieten extraordinar care se regăsește adesea în circumsante la fel de extraordinare și am rămas cu imaginea asta o vreme despre prietenul meu.
 
     A urmat însă o revelație pentru mine și mi-am dat seamă că cele spuse mai sus erau doar parțial adevărate: Prietenul era într-adevăr extraordinar nu însă și circumstanțele. Circumstanțele erau aceleași în care ne regăsim fiecare în fiecare clipă a vieții noastre. Diferență însă era dată de faptul că acest prieten al meu le dădea voie să-și prezinte întregul potențial, potențialul extraordinar a tot ce ne înconjoară. 
 
     Viața noastră este extraordinară însă uneori este nevoie de un om extraordinar să ne reamintească acest lucru.
 
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Liniște sau tăcere ?

Multe cuvinte cu sensuri asemănătoare au ajuns să-și piardă înțelesurile subtile. Altele, folosite superficial, au încetat să mai poarte în ele subtilitățile date de originea lor.

Aici chiar aș menționa două: există și conștient. În acest context, cred că este foarte important să încercăm să pătrundem cu adevărat cuvintele pe care le folosim, să înțelegem întocmai însemnătatea lor și energia pe care o poartă cu ele. De ce cred asta? Deoarece cuvântul este poarta dintre gând și realitate.
Să nu uităm că prin cuvânt putem interacționa cu oamenii din jurul nostru, prin cuvânt ne putem dezvălui lor și prin cuvânt le putem percepe cele mai profunde gânduri, cele mai profunde preocupări putând face parte cu adevărat unul din viața celuilalt. Un eveniment recent petrecut în viața mea mi-a atras atenția către două cuvinte aparent sinonime pe care inclusiv DEX-ul le prezintă ca atare: liniștea și tăcerea.
Am ajuns să mă gândesc mai bine la ele deoarece am constatat în interiorul meu o luptă pe…

Sub sau deasupra ?

De ce există tot mai mulți oameni dornici să evadeze din “realitate” cu orice chip ?

     Înainte să-mi expun părerea vreau să clarific că eu vad în aceeași barcă cu drogurile multe altele: alcool, țigări, sporturi extreme, mâncat excesiv, în general toate patimile și pe scurt orice ce aleterează în vreun fel existența unei personae așa cum ar fi ea fără aceste adăugiri.

     Ce au toate astea în comun ? Fie că vorbim de THC, adrenalină, hormoni de fericire obținuți oricum, dependențele în general, trebuie să existe ceva ce le leagă. Mie îmi pare că elementul comun este următorul: Alterează starea noastră de zi cu zi ( nu cea firească, dupa fire). Mai exact opresc creierul din a face ce face de obicei.  Să fiu mai precis alterează funcționarea creierului nostru limitând-o sau canalizând-o într-o anume direcție. În timp ce sari cu parașuta nu-ți rămâne creier pentru altceva.

     Mergând pe această judecată mie îmi pare că omul încearcă în permanență să scape de propriile lui gânduri…

Liberul arbitru sau free will ?

Cât de aproximativă e traducerea asta și la ce se referă această abilitate ?      Free will adică vointa liberă mie îmi sună a: libertatea de a face ce vrei, de a decide ce e bine sau nu să faci, să gândesti, etc.Liberul arbitru implică un terț. Adică ai în față 2 posibilități sau mai multe și cineva arbitrează. Evaluează o situație deja întâmplată. Voința de a face stânga sau dreapta într-o intersecție pentur mine nu e tot una cu a arbitra între 2 oameni, unul care a luat-o în stânga și altul care a luat-o în dreapta, nu ?      Oricum gândul ăsta e oarecum secundar și doar mi-a conturat următorul gând: Cine vrea să o ia în stânga și cine vrea să o ia în dreaptă ? Sau cine a luat-o în stânga și cine a luat-o în dreapta și cine arbitrează ?      Evreii zic că liberul arbitru este capacitatea de a decide între ceea ce vrei să faci și ceea ce-ți vine să faci sau ceea ce simți să faci. Ai supărat pe cineva. Vrei să-ți ceri scuze dar îți vine să o lași baltă că e o situație penibilă și ți-…