Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2015

Masca

“Sa nu măînțelegi greșit, eu nu vreau asta dar nu este după mine”

Sub o formă sau alta mesajul acesta este un mesaj foarte des utilizat în cercurile în care me învârtesc. Cumva toți avem două personalități. Avem o “personalitate personală” care ar face de toate, este bună, ajută, împarte, înțelege și acceptă și pe lângă aceasta mai avem una care nu poate, nu este lăsată, nu are cum și cumva nu ne aparține “ personalitatea altora”. Sunt angajatul unei corporații. Mai mici, e adevărat dar din multe puncte de verede o corporație autentică. Cea mai pregnantă caracteristică corporatistă pe care ne-am însușit-o repede a fost pasarea responsabilității până în neant. “A, clar, te înțeleg și aș vrea să te ajut dar trebuie săînțelegi că procedura...” sau“Ai dreptate dar...” sau “Stiu că așa ar fi bine dar...” În permanență cumva apare ceva care ne oprește din a face ceea ce natural știm că trebuie făcut. Cumva dintr-o dată nu mai răspundem la nevoile aproapelui, la noțiuni elementare de bun simț,…

Liberul arbitru sau free will ?

Cât de aproximativă e traducerea asta și la ce se referă această abilitate ?      Free will adică vointa liberă mie îmi sună a: libertatea de a face ce vrei, de a decide ce e bine sau nu să faci, să gândesti, etc.Liberul arbitru implică un terț. Adică ai în față 2 posibilități sau mai multe și cineva arbitrează. Evaluează o situație deja întâmplată. Voința de a face stânga sau dreapta într-o intersecție pentur mine nu e tot una cu a arbitra între 2 oameni, unul care a luat-o în stânga și altul care a luat-o în dreapta, nu ?      Oricum gândul ăsta e oarecum secundar și doar mi-a conturat următorul gând: Cine vrea să o ia în stânga și cine vrea să o ia în dreaptă ? Sau cine a luat-o în stânga și cine a luat-o în dreapta și cine arbitrează ?      Evreii zic că liberul arbitru este capacitatea de a decide între ceea ce vrei să faci și ceea ce-ți vine să faci sau ceea ce simți să faci. Ai supărat pe cineva. Vrei să-ți ceri scuze dar îți vine să o lași baltă că e o situație penibilă și ți-…

Nu judecați și nu veți fi judecați

Care o fi complexitatea sau profunzimea acestui îndemn ?

     La prima vedere mie îmi pare așa: Cineva face ceva iar eu trebuie să îl accept, primesc, iubesc așa cum este fără a critica sau a pune un verdict de bine sau rău pe comportamentul respectiv. Pe scurt nu-i treaba mea, nu sunt eu în măsură să pun un verdict pe ceva ce eu nu înțeleg. Râde ciob de oală spartă sau cu bârna în ochi încerci să scoți paiul aproapelui.

     Cum am și putea până la urmă să judecăm ceva fără să înțelegem contextul, adevărul suprem, planul lui Dumnezeu sau relitatea din spatele aparențelor ?

 Asta până ieri.

     Există o mare capcană în încercarea de a respecta acest îndemn. Să ne imaginăm următorul context: Cineva face ceva ce tu nu receptezi ca și pozitiv. Tentația primă este: Nu te judec ! Este felul tău, te accept. Te las în pace. Nu te bârfesc, nu-ți zic nimic, nu fac nimic ca și reacție la ceea ce ai făcut tu. Te las în plata Domnului cum se zice și încerc să te iubesc ca și cum nu s-ar fi înt…