miercuri, 28 ianuarie 2015

Nu judecați și nu veți fi judecați


Care o fi complexitatea sau profunzimea acestui îndemn ?
 
     La prima vedere mie îmi pare așa: Cineva face ceva iar eu trebuie să îl accept, primesc, iubesc așa cum este fără a critica sau a pune un verdict de bine sau rău pe comportamentul respectiv. Pe scurt nu-i treaba mea, nu sunt eu în măsură să pun un verdict pe ceva ce eu nu înțeleg. Râde ciob de oală spartă sau cu bârna în ochi încerci să scoți paiul aproapelui.
 
     Cum am și putea până la urmă să judecăm ceva fără să înțelegem contextul, adevărul suprem, planul lui Dumnezeu sau relitatea din spatele aparențelor ?
 
 Asta până ieri.
 
     Există o mare capcană în încercarea de a respecta acest îndemn. Să ne imaginăm următorul context: Cineva face ceva ce tu nu receptezi ca și pozitiv. Tentația primă este: Nu te judec ! Este felul tău, te accept. Te las în pace. Nu te bârfesc, nu-ți zic nimic, nu fac nimic ca și reacție la ceea ce ai făcut tu. Te las în plata Domnului cum se zice și încerc să te iubesc ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Cumva la o privire superficială am respectat ce mi-am propus: Nu te-am judecat, te-am lăsat în pace și te-am acceptat așa cum ești ! Corect ?
 
 Nu !
 
     Tocmai te-am judecat ! Te-am catalogat „asa cum esti”. Am trecut comportamentul tău printr-un proces cognitiv, l-am catalogat și am hotărât să te las în pace. Am judecat deja conformitatea faptelor tale și am concluzionat. Am judecat și am dat verdictul.
 
     Mă gândesc că a nu judeca nu înseamnă a ignora. Nu înseamnă a bagă sub covor sau a ne face că plouă. A nu judeca nu înseamnă a nu avea o părere despre ceva.
 
 A nu judeca nu înseamnă a nu condamna o acțiune greșită.
 
     Înseamnă a nu judeca factorii ce au dus la acea finalitate. A nu judeca sufletul din spate, a nu desconsidera omul care a furnizat respectivul rezultat. A nu presupune contextul, a nu căuta circumstanțe.
 
Toți putem constata fapta însă doar Judecătorul o poate judeca. Fie ea bună, fie ea rea.
 
Oglinda nu judecă nasul meu mare dar mi-l arată !
 
Am căzut în capcana judecății încercând să nu judec !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Minte !

La început a fost Cuvântul. Există oare o propoziție cu mai multă profunzime ? Cuvântul nu poate fi pătruns de mintea omenească însă cuvi...