Treceți la conținutul principal

Masca

“Sa nu mă înțelegi greșit, eu nu vreau asta dar nu este după mine

Sub o formă sau alta mesajul acesta este un mesaj foarte des utilizat în cercurile în care me învârtesc. Cumva toți avem două personalități. Avem o “personalitate personală” care ar face de toate, este bună, ajută, împarte, înțelege și acceptă și pe lângă aceasta mai avem una care nu poate, nu este lăsată, nu are cum și cumva nu ne aparține “ personalitatea altora”.
Sunt angajatul unei corporații. Mai mici, e adevărat dar din multe puncte de verede o corporație autentică. Cea mai pregnantă caracteristică corporatistă pe care ne-am însușit-o repede a fost pasarea responsabilității până în neant.
“A, clar, te înțeleg și aș vrea să te ajut dar trebuie să înțelegi că procedura... sau  “Ai dreptate dar... sau “Stiu că așa ar fi bine dar...
În permanență cumva apare ceva care ne oprește din a face ceea ce natural știm că trebuie făcut.
Cumva dintr-o dată nu mai răspundem la nevoile aproapelui, la noțiuni elementare de bun simț, la proceduri firești ce derivă din mii de ani de conviețuire umană ci tansferăm toată responsabilitatea decizională într-o sferă concretă: sfera procedurior și regulilor corporației.
Nedreptățim o categorie de colegi, îi favorizăm pe alții. Nedreptățim anumiți colaboratori, îi favorizăm pe alții, șamd. Criteriile sunt simple: procedura.
Îmi vine în cap o învățătura care spune că iubirea bate dreptatea, frumos conturată într-o vorba de-a lui Nichita Stănescu: “Nefericitule, ai dreptate !” Suntem învățați că în viață nu este atât de important cine are dreptate ci fericirea sau nefericirea, bucuria sau tristețea pe care le “distribuim” in jurul nostru.
Și unde am ajuns acum ? Iubirea e bătută de dreptate iar dreptatea de procedură ...
M-am găsit în spatele unor proceduri. Nu mă așteptam să mă găsesc acolo. Frica prin copiii ei grozavi: nesiguranța, neîncrederea în sine, ura și toată gloată m-au ascuns acolo și mă țin în continuare în cotlonul întunecat.
E așa de simplu să te împarți în două: Cine ai vrea să fii și cine te obligă alții să fii.
Spor la muncă ! 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sub sau deasupra ?

De ce există tot mai mulți oameni dornici să evadeze din “realitate” cu orice chip ?

     Înainte să-mi expun părerea vreau să clarific că eu vad în aceeași barcă cu drogurile multe altele: alcool, țigări, sporturi extreme, mâncat excesiv, în general toate patimile și pe scurt orice ce aleterează în vreun fel existența unei personae așa cum ar fi ea fără aceste adăugiri.

     Ce au toate astea în comun ? Fie că vorbim de THC, adrenalină, hormoni de fericire obținuți oricum, dependențele în general, trebuie să existe ceva ce le leagă. Mie îmi pare că elementul comun este următorul: Alterează starea noastră de zi cu zi ( nu cea firească, dupa fire). Mai exact opresc creierul din a face ce face de obicei.  Să fiu mai precis alterează funcționarea creierului nostru limitând-o sau canalizând-o într-o anume direcție. În timp ce sari cu parașuta nu-ți rămâne creier pentru altceva.

     Mergând pe această judecată mie îmi pare că omul încearcă în permanență să scape de propriile lui gânduri…

Liberul arbitru sau free will ?

Cât de aproximativă e traducerea asta și la ce se referă această abilitate ?      Free will adică vointa liberă mie îmi sună a: libertatea de a face ce vrei, de a decide ce e bine sau nu să faci, să gândesti, etc.Liberul arbitru implică un terț. Adică ai în față 2 posibilități sau mai multe și cineva arbitrează. Evaluează o situație deja întâmplată. Voința de a face stânga sau dreapta într-o intersecție pentur mine nu e tot una cu a arbitra între 2 oameni, unul care a luat-o în stânga și altul care a luat-o în dreapta, nu ?      Oricum gândul ăsta e oarecum secundar și doar mi-a conturat următorul gând: Cine vrea să o ia în stânga și cine vrea să o ia în dreaptă ? Sau cine a luat-o în stânga și cine a luat-o în dreapta și cine arbitrează ?      Evreii zic că liberul arbitru este capacitatea de a decide între ceea ce vrei să faci și ceea ce-ți vine să faci sau ceea ce simți să faci. Ai supărat pe cineva. Vrei să-ți ceri scuze dar îți vine să o lași baltă că e o situație penibilă și ți-…

Liniște sau tăcere ?

Multe cuvinte cu sensuri asemănătoare au ajuns să-și piardă înțelesurile subtile. Altele, folosite superficial, au încetat să mai poarte în ele subtilitățile date de originea lor.

Aici chiar aș menționa două: există și conștient. În acest context, cred că este foarte important să încercăm să pătrundem cu adevărat cuvintele pe care le folosim, să înțelegem întocmai însemnătatea lor și energia pe care o poartă cu ele. De ce cred asta? Deoarece cuvântul este poarta dintre gând și realitate.
Să nu uităm că prin cuvânt putem interacționa cu oamenii din jurul nostru, prin cuvânt ne putem dezvălui lor și prin cuvânt le putem percepe cele mai profunde gânduri, cele mai profunde preocupări putând face parte cu adevărat unul din viața celuilalt. Un eveniment recent petrecut în viața mea mi-a atras atenția către două cuvinte aparent sinonime pe care inclusiv DEX-ul le prezintă ca atare: liniștea și tăcerea.
Am ajuns să mă gândesc mai bine la ele deoarece am constatat în interiorul meu o luptă pe…