Treceți la conținutul principal

Sub sau deasupra ?

     De ce există tot mai mulți oameni dornici să evadeze din “realitate” cu orice chip ?

     Înainte să-mi expun părerea vreau să clarific că eu vad în aceeași barcă cu drogurile multe altele: alcool, țigări, sporturi extreme, mâncat excesiv, în general toate patimile și pe scurt orice ce aleterează în vreun fel existența unei personae așa cum ar fi ea fără aceste adăugiri.

     Ce au toate astea în comun ? Fie că vorbim de THC, adrenalină, hormoni de fericire obținuți oricum, dependențele în general, trebuie să existe ceva ce le leagă. Mie îmi pare că elementul comun este următorul: Alterează starea noastră de zi cu zi ( nu cea firească, dupa fire). Mai exact opresc creierul din a face ce face de obicei.  Să fiu mai precis alterează funcționarea creierului nostru limitând-o sau canalizând-o într-o anume direcție. În timp ce sari cu parașuta nu-ți rămâne creier pentru altceva.

     Mergând pe această judecată mie îmi pare că omul încearcă în permanență să scape de propriile lui gânduri. Această moară care macină neîncetat. Viermele. Această binecuvântare care s-a transformat în blestem. Acest organ care dintr-un organ al gândirii a devenit … EU. Câți dintre noi nu ne identificăm cu gândurile, cu amintirile, cu fricile, cu bucuriile noastre ? Dar dacă suntem gândurile noastre, dacă suntem produsul unui organ, de ce nu suntem în egală măsură produsul altui organ, să zicem secreție biliară ?

     Cred că pentru a descoperi cu adevărat cine suntem, așa cum de multă vreme ne-au spus toți marii gânditori trebuie să încetăm să ne mai identificăm cu gândirea noastră.
Care ar fi soluția ? Să nu NE mai gândim, să NE trăim. În acest context vine cât se poate de justă obsesia omului de supradoză. De bucurie, de dulce, de protecție, de nicotină, de … orice.
Și totuși unde e problema atunci ? Dacă asta trebuie să facem și dacă toate acestea asta fac, unde este problema ? Problema eu cred că este următoarea: noi încercăm să oprim un organ vital când soluția este să-l controlăm.

     Fără creier sau cu creierul “pus să facă altceva” coborâm corpul nostru în regnul animal. E adevărat că putem întrerupe așa rațiunea cu toate gândurile ei toxice dar pierdem și beneficiile. În ael moment ajungem la o existent trupească echivalentă cu cea a unui animal cu mult mai puțină minte. Și da, atunci ni se deschid multe orizonturi noi. Orizonturi pe care acum le blocăm cu gânditul nostru asiduu. Omul însă, omul este mult mai mult decât atât. Omul a fost făcut să-și depășească condiția de animal. Creierul i-a fost dat nu să-l oprească ci să-l strunească. Această armă formidabilă, această bună slugă dar în același timp tiran stăpân, acest organ prin care conștientizăm propria existență, organul contemplației, stăpânul simțurilor, centrul de control al întregului trup … nu poate fi un blestem.
     Și atunci ? Ce-i de făcut ?

     Cred că în loc să-l oprim trebuie să-l privim. Să ne ridicăm deasupra lui și să-l vedem așa cum este. Este un organ magnific însă nu sunt EU. EU trebuie să-l privesc, să-l strunesc, să-l folosesc.
Decât să coborâm sub o existență rațională, gânditoare, contemplativă, mai bine să ne ridicăm deasupra ei.

     Decât sub creier, mai bine deasupra lui.
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Liberul arbitru sau free will ?

Cât de aproximativă e traducerea asta și la ce se referă această abilitate ?      Free will adică vointa liberă mie îmi sună a: libertatea de a face ce vrei, de a decide ce e bine sau nu să faci, să gândesti, etc.Liberul arbitru implică un terț. Adică ai în față 2 posibilități sau mai multe și cineva arbitrează. Evaluează o situație deja întâmplată. Voința de a face stânga sau dreapta într-o intersecție pentur mine nu e tot una cu a arbitra între 2 oameni, unul care a luat-o în stânga și altul care a luat-o în dreapta, nu ?      Oricum gândul ăsta e oarecum secundar și doar mi-a conturat următorul gând: Cine vrea să o ia în stânga și cine vrea să o ia în dreaptă ? Sau cine a luat-o în stânga și cine a luat-o în dreapta și cine arbitrează ?      Evreii zic că liberul arbitru este capacitatea de a decide între ceea ce vrei să faci și ceea ce-ți vine să faci sau ceea ce simți să faci. Ai supărat pe cineva. Vrei să-ți ceri scuze dar îți vine să o lași baltă că e o situație penibilă și ți-…

Liniște sau tăcere ?

Multe cuvinte cu sensuri asemănătoare au ajuns să-și piardă înțelesurile subtile. Altele, folosite superficial, au încetat să mai poarte în ele subtilitățile date de originea lor.

Aici chiar aș menționa două: există și conștient. În acest context, cred că este foarte important să încercăm să pătrundem cu adevărat cuvintele pe care le folosim, să înțelegem întocmai însemnătatea lor și energia pe care o poartă cu ele. De ce cred asta? Deoarece cuvântul este poarta dintre gând și realitate.
Să nu uităm că prin cuvânt putem interacționa cu oamenii din jurul nostru, prin cuvânt ne putem dezvălui lor și prin cuvânt le putem percepe cele mai profunde gânduri, cele mai profunde preocupări putând face parte cu adevărat unul din viața celuilalt. Un eveniment recent petrecut în viața mea mi-a atras atenția către două cuvinte aparent sinonime pe care inclusiv DEX-ul le prezintă ca atare: liniștea și tăcerea.
Am ajuns să mă gândesc mai bine la ele deoarece am constatat în interiorul meu o luptă pe…