Treceți la conținutul principal

Este acesta lucrul care trebuie să se întâmple ?

Nu cumva ar trebui să fac altceva ? Nu cumva nu ar trebui să fiu aici ? Nu cumva există o cale mai bună pentru mine ?
Mi se pare una din întrebările comune tuturor oamenilor indiferent de contextul existențial al fiecăruia.
Cel târziu când ne aflăm în fața unei decizii pe care o vedem importantă sau când se întâmplă ceva ce nu considerăm "optim ajungem să ne întrebăm: O fi bine ? O fi asta ceea ce trebuie să fac ?
Pe lângă faptul că este o întrebare comună nouă oamenilor și care ne preocupă mai tot timpul, cred că întrebarea asta mai are o particularitate: poate să dispară dintr-o data din viața noastră.
Nu pot să nu mă gândesc la Pariul lui Pascal în timp ce-mi ordonez în minte ideile ce urmează, o să devină evident și de ce.
Dacă Dumnezeu nu există (Pascal ?!), totul este o întâmplare. Știm că mutațiile folositoare se perpetuează, cele nefolositoare mor. Așteptăm următoarea mutație. Viețile noastre ale tuturor nu au o însemnătate mai mare decât modul în care ne petrecem cei 80 de ani pe Pământ. Viețile bune o să fie copiate, se perpetuează, viețile rele dispar, nu sunt copiate sau dorite de nimeni. Fiecare în viața lui nu are decât să analizeze bine fiecare moment și să ia cea mai bună decizie cu putință, bazată pe experienta din trecut, astfel încât să-și optimizeze momentul imediat următor. Dacă iei decizia bună urmează fericire și prosperitate. Dacă iei decizia proastă o să ajungi un alt om ratat și nefericit din istorie. Înapoi nu poți da, finalul este iminent.
În contextul acesta întrebarea “O fi bine ? este vitală. Devine evident de ce ne-o punem toți în permanență. Cum să nu ne-o punem când de ea depinde ... Stai că nu mai știu ce depindea de ea. Da, de ea depinde dacă mă aflu pe drumul cel bun pentru a duce la bun sfârșit o viață exemplară care să ducă la evoluția speciei și a neamului omenesc (în cel mai nobil scenariu).
Aici se întrezărește un mic paradox: Discutăm scenariul în care Dumnezeu nu există, un scenariu în care toate sunt urmarea unui șir de întâmplări favorabile sau nu. Cum poate să existe în acest scenariu un “drum bun pe care noi să-l intuim în avans ? Dacă el există deja înseamnă că întrebarea este doar dacă noi îl nimerim sau nu, iar dacă nu există, ce încercam să intuim ? Ce încercăm să nimerim ?
În contextul lui Dumnezeu sau mai clar în Dumnezeu această întrebare nu-și mai are sensul. Dumnezeu are grijă de drumul fiecăruia. A te întreba dacă este bine ce se întâmplă este echivalent cu a te întreba dacă Dumnezeu știe ce e bine. A te întreba dacă nu cumva există o altă cale mai bună pentru tine este echivalentul cu a-ți asuma puterea de a ști mai bine ce e bine pentru tine decât El. A te îndoi că ceea ce ți se întâmplă în acest moment este exact ceea ce trebuie să ți se întâmple și mai mult, că este acea cale minunată pe care o intuiești, este că și cum ai striga: Doamne ! Ce faci ? Ai greșit drumul ? Nu vezi că mi-ar fi mai bine dincolo ?
La fel s-ar traduce și grijile tale pentru viitor, acele momente în care îți calculezi ce s-ar întâmpla dacă ai face cumva și ce s-ar întâmpla dacă ai face altfel. E ca și cum ai striga: Doamne, m-am gândit, am calculat, mie mi se pare că ar fi mai bine să fac așa. Nu știu Tu ce zici însă mie nu mi se pare bună varianta asta.
Frica ultimă este rezultatul lipsei de încredere în Dumnezeu. Lipsa curajului de a ne pune viața în mâinile Lui și a spune: Facă-se voia Ta !

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sub sau deasupra ?

De ce există tot mai mulți oameni dornici să evadeze din “realitate” cu orice chip ?

     Înainte să-mi expun părerea vreau să clarific că eu vad în aceeași barcă cu drogurile multe altele: alcool, țigări, sporturi extreme, mâncat excesiv, în general toate patimile și pe scurt orice ce aleterează în vreun fel existența unei personae așa cum ar fi ea fără aceste adăugiri.

     Ce au toate astea în comun ? Fie că vorbim de THC, adrenalină, hormoni de fericire obținuți oricum, dependențele în general, trebuie să existe ceva ce le leagă. Mie îmi pare că elementul comun este următorul: Alterează starea noastră de zi cu zi ( nu cea firească, dupa fire). Mai exact opresc creierul din a face ce face de obicei.  Să fiu mai precis alterează funcționarea creierului nostru limitând-o sau canalizând-o într-o anume direcție. În timp ce sari cu parașuta nu-ți rămâne creier pentru altceva.

     Mergând pe această judecată mie îmi pare că omul încearcă în permanență să scape de propriile lui gânduri…

Liberul arbitru sau free will ?

Cât de aproximativă e traducerea asta și la ce se referă această abilitate ?      Free will adică vointa liberă mie îmi sună a: libertatea de a face ce vrei, de a decide ce e bine sau nu să faci, să gândesti, etc.Liberul arbitru implică un terț. Adică ai în față 2 posibilități sau mai multe și cineva arbitrează. Evaluează o situație deja întâmplată. Voința de a face stânga sau dreapta într-o intersecție pentur mine nu e tot una cu a arbitra între 2 oameni, unul care a luat-o în stânga și altul care a luat-o în dreapta, nu ?      Oricum gândul ăsta e oarecum secundar și doar mi-a conturat următorul gând: Cine vrea să o ia în stânga și cine vrea să o ia în dreaptă ? Sau cine a luat-o în stânga și cine a luat-o în dreapta și cine arbitrează ?      Evreii zic că liberul arbitru este capacitatea de a decide între ceea ce vrei să faci și ceea ce-ți vine să faci sau ceea ce simți să faci. Ai supărat pe cineva. Vrei să-ți ceri scuze dar îți vine să o lași baltă că e o situație penibilă și ți-…

Liniște sau tăcere ?

Multe cuvinte cu sensuri asemănătoare au ajuns să-și piardă înțelesurile subtile. Altele, folosite superficial, au încetat să mai poarte în ele subtilitățile date de originea lor.

Aici chiar aș menționa două: există și conștient. În acest context, cred că este foarte important să încercăm să pătrundem cu adevărat cuvintele pe care le folosim, să înțelegem întocmai însemnătatea lor și energia pe care o poartă cu ele. De ce cred asta? Deoarece cuvântul este poarta dintre gând și realitate.
Să nu uităm că prin cuvânt putem interacționa cu oamenii din jurul nostru, prin cuvânt ne putem dezvălui lor și prin cuvânt le putem percepe cele mai profunde gânduri, cele mai profunde preocupări putând face parte cu adevărat unul din viața celuilalt. Un eveniment recent petrecut în viața mea mi-a atras atenția către două cuvinte aparent sinonime pe care inclusiv DEX-ul le prezintă ca atare: liniștea și tăcerea.
Am ajuns să mă gândesc mai bine la ele deoarece am constatat în interiorul meu o luptă pe…