miercuri, 9 aprilie 2014

(M-)am gandit ...

Dacă tu ai vrea să muți un pom care a crescut la umbră într-un loc cu soare, ar trebui să-l scoți din rădăcini.

L-ai lovi, l-ai săpa, l-ai smulge și în procesul ăsta i-ai rupe și câteva frunze și câteva rădăcini.
Dacă pomul ar fi martor la treaba asta rațional, ce ar spune ? Având în vedere că habar n-are de planul tău, cum ar interpreta acțiunea ta ?

I s-ar părea dăunătoare, agresivă și cu siguranță nejustificată.

Dacă ai o mașină veche pe care ai vrea să o reconditionezi ar trebui să o demontezi. Să o sablezi, să-i dai jos vopseaua veche. Ai zgâria-o, ai rupe niște șuruburi, ai arunca componente uzate.
Dacă mașina ar fi martor, din nou rațional, ce ar zice ? Cum i s-ar părea acțiunea ta ?

Cred că e normal ca atunci când te identifici cu rădăcinile tale, cu frunzele sau cu vopseaua să consideri agresiune tot ce implică vătămarea lor.

Dar dacă te identifici cu altceva, cu pomul sau cu mașina mai este ?

Nu cred că o ființă inferioară poate pricepe rațiunea din spatele acțiunilor unei ființe superioare.
 
Cu atât mai puțin oricare să înțeleagă planul lu Dumnezeu.
 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Minte !

La început a fost Cuvântul. Există oare o propoziție cu mai multă profunzime ? Cuvântul nu poate fi pătruns de mintea omenească însă cuvi...