Bun, trec peste.
Dacă ar fi să împart visele
în 2 grupe mari și late aș avea o serie de criterii după care să o fac. Așa, aș
putea să le împart în frumoase și urâte, normale și ciudate, reale și ireale,
etc.
O împărțire
interesantă este însă după frecvența lor și anume împărțirea în vise unice sau
repetitive.
Cele repetitive nu sunt foarte multe și
oarecum din cele pe care le-am mai discutat sunt și comune mai multor oameni:
căderi în gol, fugă cu încetinitorul, etc. Astea sunt oarecum clasice. Am
înțeles tot așa de prin reviste ce au rubrici de genul ‘Stiati că ?’ sau
‘Cercetatorii britanici au descoperit’ că cel puțin
unele din ele au și explicații fizice cum ar fi relaxarea
musculaturii sau altele.
Un vis foarte
ciudat care la mine este și repetitiv este un vis în care aflându-mă în
diverse ipostaze, să le spun înfricoșătoare, nu pot striga după ajutor. Fie
strig dar am impresia că nu pot striga tare fie nu pot striga deloc. E ca și
visul în care ceva te urmărește dar nu poți să alergi decât cu încetinitorul.
Parcă alergi în smoală sau parcă nu te ajută picioarele.
Nu
întreg visul se repetă, contextul fiind unul variabil, ci doar această
neputință de a striga, de a mă face auzit de cineva. O altă ciudățenie este
faptul că de fiecare dată am impresia că dacă aș putea striga, cineva m-ar auzi
și m-ar ajuta să ies din situația respectivă.
Acel cineva însă nu
este prezent sau cel puțin nu este vizibil mie în vis. Eu doar vreau să strig
după ajutor și am convingerea că cineva este acolo să mă ajute. Până acum nu am
reușit să strig drept urmare habar n-am dacă în vis ar apărea cineva și m-ar
ajuta.
Cam atât despre visul
ăsta. Sincer să fiu până acum vreo 2 zile nici nu mi-am bătut capul cu el cum
nu-mi prea bat capul în general cu visele. Acum vreo 2 zile însă mi-am amintit
de visul ăsta într-un context real, în viața mea de zi cu zi.
Am constatat că
simțământul ăsta că dacă aș striga ar fi cineva acolo să mă ajute a început
să-mi apară tot mai des în gând în timpul zilei și fără vreo legătură cu visul.
Interesant e un aspect foarte 'pe dos' ™: Dacă în timpul visului, pot strigă în gând
dar îmi lipsește vocea, în timpul zilei pot striga cu
vocea dar nu pot striga în gând. Dacă încerc să fac o comparație între cele două stări constat că în
timp ce stările sunt similare, aproape identice, fiecare detaliu dintr-o stare
este exact opusul aceluiaș detaliu din cealaltă stare. Ca să explic ultima
afirmație aș lua exemplul următor: Dacă în vis vorbesc în gând și
nu pot să strig cu vocea, în realitate vorbesc cu vocea
și nu pot striga cu gândul.
Că în vis nu pot face ceea ce aș vrea oarecum
m-am obișnuit de multă vreme. Eu aș vrea să am numai vise frumoase în care să
se întâmple numai ce vreau eu că doar sunt visele mele... Neputința asta însă
de a striga în gând după ajutor cat timp simt insa nevoia de a o face... cu asta
nu aș vrea să mă obișnuiesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu