Treceți la conținutul principal

Visele si realitatea

          Sunt un om care noaptea visează mult. De fapt ‘mult’ ăsta e relativ. Eu unul am impresia că visez destul de mult însă nu pot spune asta cu ceritudine că habar n-am cât se visează normal :)
Bun, trec peste.
Dacă ar fi să împart visele în 2 grupe mari și late aș avea o serie de criterii după care să o fac. Așa, aș putea să le împart în frumoase și urâte, normale și ciudate, reale și ireale, etc.
O împărțire interesantă este însă după frecvența lor și anume împărțirea în vise unice sau repetitive.
Cele repetitive nu sunt foarte multe și oarecum din cele pe care le-am mai discutat sunt și comune mai multor oameni: căderi în gol, fugă cu încetinitorul, etc. Astea sunt oarecum clasice. Am înțeles tot așa de prin reviste ce au rubrici de genul  ‘Stiati că ?’ sau ‘Cercetatorii britanici au descoperit’ că cel puțin unele din ele au și explicații fizice cum ar fi relaxarea musculaturii sau altele.
Un vis foarte ciudat care la mine este și repetitiv este un vis în care aflându-mă în diverse ipostaze, să le spun înfricoșătoare, nu pot striga după ajutor. Fie strig dar am impresia că nu pot striga tare fie nu pot striga deloc. E ca și visul în care ceva te urmărește dar nu poți să alergi decât cu încetinitorul. Parcă alergi în smoală sau parcă nu te ajută picioarele.
Nu întreg visul se repetă, contextul fiind unul variabil, ci doar această neputință de a striga, de a mă face auzit de cineva. O altă ciudățenie este faptul că de fiecare dată am impresia că dacă aș putea striga, cineva m-ar auzi și m-ar ajuta să ies din situația respectivă.
Acel cineva însă nu este prezent sau cel puțin nu este vizibil mie în vis. Eu doar vreau să strig după ajutor și am convingerea că cineva este acolo să mă ajute. Până acum nu am reușit să strig drept urmare habar n-am dacă în vis ar apărea cineva și m-ar ajuta.
Cam atât despre visul ăsta. Sincer să fiu până acum vreo 2 zile nici nu mi-am bătut capul cu el cum nu-mi prea bat capul în general cu visele. Acum vreo 2 zile însă mi-am amintit de visul ăsta într-un context real, în viața mea de zi cu zi.
Am constatat că simțământul ăsta că dacă aș striga ar fi cineva acolo să mă ajute a început să-mi apară tot mai des în gând în timpul zilei și fără vreo legătură cu visul. Interesant e un aspect foarte 'pe dos' : Dacă în timpul visului, pot strigă în gând dar îmi lipsește vocea, în timpul zilei pot striga cu vocea dar nu pot striga în gând. Dacă încerc să fac o comparație între cele două stări constat că în timp ce stările sunt similare, aproape identice, fiecare detaliu dintr-o stare este exact opusul aceluiaș detaliu din cealaltă stare. Ca să explic ultima afirmație aș lua exemplul următor: Dacă în vis vorbesc în gând și nu pot să strig cu vocea, în realitate vorbesc cu vocea și nu pot striga cu gândul.
          Că în vis nu pot face ceea ce aș vrea oarecum m-am obișnuit de multă vreme. Eu aș vrea să am numai vise frumoase în care să se întâmple numai ce vreau eu că doar sunt visele mele... Neputința asta însă de a striga în gând după ajutor cat timp simt insa nevoia de a o face... cu asta nu aș vrea să mă obișnuiesc.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Liniște sau tăcere ?

Multe cuvinte cu sensuri asemănătoare au ajuns să-și piardă înțelesurile subtile. Altele, folosite superficial, au încetat să mai poarte în ele subtilitățile date de originea lor.

Aici chiar aș menționa două: există și conștient. În acest context, cred că este foarte important să încercăm să pătrundem cu adevărat cuvintele pe care le folosim, să înțelegem întocmai însemnătatea lor și energia pe care o poartă cu ele. De ce cred asta? Deoarece cuvântul este poarta dintre gând și realitate.
Să nu uităm că prin cuvânt putem interacționa cu oamenii din jurul nostru, prin cuvânt ne putem dezvălui lor și prin cuvânt le putem percepe cele mai profunde gânduri, cele mai profunde preocupări putând face parte cu adevărat unul din viața celuilalt. Un eveniment recent petrecut în viața mea mi-a atras atenția către două cuvinte aparent sinonime pe care inclusiv DEX-ul le prezintă ca atare: liniștea și tăcerea.
Am ajuns să mă gândesc mai bine la ele deoarece am constatat în interiorul meu o luptă pe…

Sub sau deasupra ?

De ce există tot mai mulți oameni dornici să evadeze din “realitate” cu orice chip ?

     Înainte să-mi expun părerea vreau să clarific că eu vad în aceeași barcă cu drogurile multe altele: alcool, țigări, sporturi extreme, mâncat excesiv, în general toate patimile și pe scurt orice ce aleterează în vreun fel existența unei personae așa cum ar fi ea fără aceste adăugiri.

     Ce au toate astea în comun ? Fie că vorbim de THC, adrenalină, hormoni de fericire obținuți oricum, dependențele în general, trebuie să existe ceva ce le leagă. Mie îmi pare că elementul comun este următorul: Alterează starea noastră de zi cu zi ( nu cea firească, dupa fire). Mai exact opresc creierul din a face ce face de obicei.  Să fiu mai precis alterează funcționarea creierului nostru limitând-o sau canalizând-o într-o anume direcție. În timp ce sari cu parașuta nu-ți rămâne creier pentru altceva.

     Mergând pe această judecată mie îmi pare că omul încearcă în permanență să scape de propriile lui gânduri…

Liberul arbitru sau free will ?

Cât de aproximativă e traducerea asta și la ce se referă această abilitate ?      Free will adică vointa liberă mie îmi sună a: libertatea de a face ce vrei, de a decide ce e bine sau nu să faci, să gândesti, etc.Liberul arbitru implică un terț. Adică ai în față 2 posibilități sau mai multe și cineva arbitrează. Evaluează o situație deja întâmplată. Voința de a face stânga sau dreapta într-o intersecție pentur mine nu e tot una cu a arbitra între 2 oameni, unul care a luat-o în stânga și altul care a luat-o în dreapta, nu ?      Oricum gândul ăsta e oarecum secundar și doar mi-a conturat următorul gând: Cine vrea să o ia în stânga și cine vrea să o ia în dreaptă ? Sau cine a luat-o în stânga și cine a luat-o în dreapta și cine arbitrează ?      Evreii zic că liberul arbitru este capacitatea de a decide între ceea ce vrei să faci și ceea ce-ți vine să faci sau ceea ce simți să faci. Ai supărat pe cineva. Vrei să-ți ceri scuze dar îți vine să o lași baltă că e o situație penibilă și ți-…