Asta este viața noastră, un tren între două gări.
Urcăm în tren atunci când ne naștem iar în momentul în care ne conștientizăm suntem deja în tren. O să coborâm atunci când trenul oprește, atunci când pentru prima dată vedem și ne contopim cu ceea ce este în jurul nostru, în jurul trenului nostru.
Habar n-avem cine conduce trenul, de ce, cum arată, de unde este... Habar n-avem cum funcționează trenul, cine l-a făcut sau cine îl repară.
Suntem călători. În picioare pe culoar, pe scaune, înghesuiți sau mai lejeri. Călătorim frământați de gânduri. Așteptăm gara, ne îngrijoram, ne bucurăm, povestim, glumim, ne enervăm pe vecinul de compartiment ... Ne văităm, presupunem, învățam, regretăm, iertăm, uităm.
Unii dintre noi stau la geam. Stau jos, relaxați, privind peisajul. Nu pot coborâ dar știu ce este afară. Savurează, se odihnesc, se bucură. Își văd imaginea oglindindu-se în geam. Văd soarele, văd păsările, văd pădurile și apele. Nu se pot face una cu ele dar știu că atunci când trenul o să oprească se vor bucura de aerul proaspăt de afară.
Toți vrem să stăm la geam. Unii însă, de înghesuiți ce suntem nici nu vedem locurile de la geam.
joi, 8 noiembrie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Consultant versus “Consultant” sau gândurile unui IT-st
O grămadă de companii oferă “consultanță”. Daca mergi sa-ți cumperi mobilă, un “consultant” drăguț îți va pune o serie de întrebări după ...
-
Care o fi complexitatea sau profunzimea acestui îndemn ? La prima vedere mie îmi pare așa: Cineva face ceva iar eu trebuie să îl a...
-
Eu te iubesc dat tu ... tu faci ceva ce mă face să nu te mai iubesc. Nu mă mai supăra ca să pot să te iubesc. Vezi să nu mă mai faci să mă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu