Ce să fac ?

Mă uit la o serie de lucruri care s-au întâmplat in viața mea care nu au avut nevoie de decizia mea ca sa se întâmple. Lucruri bune pentru care nu-mi pot aloca nici un merit, lucruri mai puțin bune pentru care nu mă pot învinovății. Si totuși, in permanenta mă aflu in dilemă neștiind ce sa fac într-o situație dată. De parca urmarea deciziei mele este foarte clara si poate fi ușor catalogata in termeni de bine si rău. Oare cum se face ca anumite lucruri se decid singure parcă neexistând măcar o alternativa iar altele apar blocante, de-a dreptul imposibil de decis ?

E ca si cum ai merge pe un drum si ar exista 2 variante: intersecția cu un drum secundar, mic, pe lângă  care treci chiar fără sa-l observi si o bifurcație a drumului in care trebuie sa decizi daca o iei la dreapta sau la stânga. In ambele cazuri ai opțiunea sa schimbi calea însă se pare ca doar uneori aceasta apare ca o decizie de luat, alteori apare ca o continuare fireasca a drumului pe care te afli.

Mă gândesc daca nu cumva o decizie greu de luat nu e decât o decizie ce nu trebuie luată. Am impresia ca atunci când nu putem alege intre 2 variante de fapt imposibilitatea de a alege nu vine din faptul ca nu ne putem hotărî care e varianta mai buna. Cred ca de fapt in acele momente întrebarea se pune: Las lucrurile sa decurgă firesc sau mă împotrivesc lor ?

Daca cumva nu e o decizie intre a si b ci o decizie intre accept sau mă opun ?

Mă uit la momente de grea decizie din viața mea si îmi dau seama ca erau momente de acceptare si nu de decizie. Oare daca nu decid ceva la un moment dat pentru ca nu știu ce sa fac lumea se oprește pana iau eu decizia după care merge mai departe in funcție de ce am decis eu ? Sau poate doar rămân eu agățat in ceva ce s-a decis deja cu sau fără consimțământul meu ?

Cat durează prezentul in cazul unei decizii ? Oare se pot lua decizii pentru ceva ce se întâmplă ? Ceva ce ne-a luat prin surprindere ? Putem oare decide pentru ceva ce este acum in viața noastră ? Nu trece oare pana decidem noi ?

Sau poate putem decide doar cu privire la lucruri care urmează ? Înainte de a fi propriu-zis in intersecție... Ca odată ajunși in intersecție mă gândesc ca traficul nu se oprește pentru noi pana decidem, sau ?

Prezentul însă e doar un moment infim, indivizibil, ce transforma viitorul inexistent de trecut pierdut.

Si atunci ce decidem ? Si mai interesant, când decidem ?

Vrem sa alegem, vrem sa decidem. Si invariabil vrem sa alegem si sa decidem ce e bine in detrimentul a ce e rău. O lupta permanentă intre bine si rău, intre cer si pamat, intre Rai si Iad.

Nu pot sa nu-mi amintesc de „iar in mijlocul Raiului era pomul vieții si pomul cunoștinței binelui si răului”. Singurul fruct oprit a fost acesta, al cunoașterii binelui si a răului. Iar Omul l-a gustat pentru ca șarpele i-a promis ca va fi ca Dumnezeu iar Omul a vrut sa fie ca Dumnezeu. Sa cunoască ce e bine si ce e rău. Dar a căzut la fel ca sărmanul Dionis si a pierdut Raiul pentru ca a vrut sa cunoască ceea ce nu-i era dat.

Iar Iisus Hristos ne spune: „Cine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea.”

Oare copii nu sunt niște Adami si niște Eve ? Nu sunt oare copiii oamenii care nu au gustat încă din fructul cunoașterii binelui si a răului ? Nu ar fi firesc ca ușa pe care am ieșit din Rai sa fie si ușa pe care sa putem intra din nou ? Oare „a-ti lua crucea si a-i urma lui Hristos” nu înseamnă tocmai a accepta ceea ce vine fără a încerca in permanenta sa decidem intre ce este bine sau ce este rău pentru noi ?

Un fir de par nu putem adăuga pe corpul nostru, o picătură de sânge nu putem face si totuși credem ca putem alege ce e bine sau e rău pentru viată noastră. Destul de aroganta si neancorata in realitate abordarea aceasta daca mă uit mai bine. Ce ne califica pe noi pentru a decide ? Care este o singura decizie pe care am luat-o in deplina cunoștință de cauza a tuturor urmărilor ei astfel încât sa pretindem ca vrem sa decidem si ca știm ce sa decidem ?

Cred ca doar ne dam prea multa importanta când de fapt, in realitate, rămânem agățați in decizii de luat si viața merge mai departe. Cu sau fără acordul nostru.