Lecția mea despre iubire

Eu te iubesc dat tu ... tu faci ceva ce mă face să nu te mai iubesc. Nu mă mai supăra ca să pot să te iubesc. Vezi să nu mă mai faci să mă simt rău că nu o să te mai iubesc. Aceasta este lista de lucruri pe care trebuie să le faci ca să te iubesc. 

Ce înseamnă să iubim pe cineva ? Cum știe cineva că-l iubim ? Ce trebuie noi să facem cu sau pentru cineva ca să putem spune că-l iubim ? Cum altfel am putea să aflăm asta dacă nu întrebându-ne ce-l definește pe cel ce ne iubește ? Cum ne dăm seama că cineva ne iubește ? 

Oare ce ne spune Dumnezeu despre asta ? Doamne ! Cum știm că ne iubește cineva ?  

     - „Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este care Mă iubește” 

Mintea mea simplă înțelege așa: Dacă faci ce vreau eu, ce-ți spun eu, ce-mi doresc eu, înseamnă că mă iubești ! Și ce să vezi ? Cam așa gândesc și eu. Cei ce se poartă cu mine așa cum vreau eu, cum mă aștept eu, cei ce fac lucrurile pe care eu le vreau așa cum le vreau eu, cei ce nu mă supăra, nu mă fac să mă simt rău – aceștia mă iubesc ! Dacă nu-mi ascultă „poruncile” și fac altfel, sigur nu mă iubesc deoarece cineva care mă iubește nu mi-ar face împotrivă. 

Ne-am putea opri aici și atunci Dumnezeu ar fi Legea și nimic mai mult. O procedură, un set de instrucțiuni. Iubirea ar fi doar o funcție logică: Dacă a) și b) și c) atunci d). Noi însă, noi oamenii, suntem mult mai mult decât atât. Noi oamenii suntem chemați la Îndumnezeire. Suntem invitați să ne desăvârșim, să ne depășim limitele, să iubim așa cum ne iubește El pe noi. Boierește. Măsura umplută cu vârf, îndesată și scuturată.  

„Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați ? Nu fac așa și vameșii ? Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți ? Oare păgânii nu fac la fel ? Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.” 

Iubirea desăvârșită nu îl cunoaște pe „dar”. Iubirea desăvârșită nu îl cunoaște pe „daca”. Iubirea desăvârșită există fără efortul celui iubit. Iubirea desăvârșită există și după ce cel iubit se schimbă. Iubirea desăvârșită nu numără, nu ține cont, nu cere, nu solicită, nu impune, nu îngrădește, nu cere schimbare. 

Un mic iad a fost clipa în care am auzit cuvintele: Ești minunat și te iubesc mult dar ... 

Cum altfel însă să-mi dau seama că eu iubesc cu mulți de „dar” și „daca” ? Oare nu așa iubesc și animalele ? Oare nu așa iubesc și „păgânii” ? 

Dacă cel iubit trebuie să facă ceva pentru a fi iubit, dacă iubirea e rezultatul eforturilor, alinierilor, schimbărilor celui iubit, cine iubește ? Dacă cel iubit de mine trebuie să facă ceva pentru a fi iubit de mine, eu îl iubesc sau el își câștigă, muncește iubirea ?

Pentru mine sună a salar la locul de muncă. Dacă îți faci treaba primești salarul. Oare salarul e din iubire sau e o plată ? Să nu-l mai ispitim pe Dumnezeu să ne „plătească” așa cum le „plătim” și noi celorlalți oameni ca să nu ajungem la ziua plătii și să ne dăm seama că nu ne-am făcut treaba cum se cuvine.