Coincidența

Coincidența este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim - se pare că ar fi spus Albert Einstein. Vorba asta mi-a plăcut foarte mult atunci când am dat peste ea, evident dintr-o cioncidență: Am ajuns pe site-ul care trebuie la momentul care trebuie.

Mă gândeam oare ce înseamnă exact o coincidență ? Căutând pe net (evident) am găsit mai multe sinonime sau definiții pentru această stare: potrivire, nimereală, concordanță, congruență. Etimologic probabil că e vorba de co + incidență. Ce e interesant însă e că incidență înseamnă și intersecție sau întretăiere. Incidens lat.  pentru ‘a cădea în’ sau ’pe o suprafata’.

Bun, gata cu lingvistica că habar n-am de domeniul ăsta și oricum ideea era alta.

Oamenii trăiesc coincidențe. Nu animalele, nu pietrele, nu Pământul. Uneori noi oamenii simțim că ceea ce ne-am dorit să se întâmple, ceea ce ne așteptam să se întâmple, s-a întâmplat. Uneori ne gândim la cineva și apare din senin sau ne telefoneaza -  ce coincidență. Uneori ne dorim ceva și primim, uneori ne aflăm într-un loc în care se află și alte persoane cunoscute, din coincidență.

Totuși noi nu considerăm toate potrivirile ca fiind coincidențe. Nu numim coincidență faptul că ne căsătorim cu persoana pe care o iubim și mai mult - și ea ne iubește pe noi - cu toate că șansa era destul de mică nu ?

Poate coincidența este doar un moment în care noi oamenii, fiecare în parte, rezonăm cu planul lui Dumnezeu. Poate coincidența este doar un punct de tangentă între drumul pe care credem noi că mergem la un moment dat în viață și drumul pe care mergem în realitate pentru a ne mântui sufletele.  Știu că sună puțin ciudat, chiar mie îmi sună prea simplu. Dar Dumnezeu este simplu.

Ne gândim la o persoană dragă și ea ne sună. E o coincidență sau doar noi ne-am gândit pentru scurt timp la ce trebuia ? Ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute și ne ajută - coincidență sau doar am făcut noi ce trebuie ? Vrem să ne schimbăm slujba și apare o oportunitate - coincidență sau doar am hotărât noi că e momentul să schimbăm slujbă atunci când chiar a fost momentul ?

Dacă acceptăm pentru o clipă că există un sens în lucruri, că totul este pentru a noastră mântuire a tuturor, împreună, și că în paralel noi în ignoranță, fiecare pentru el, trăim o viață a noastră, nu-i așa că orice potrivire dintre noi și lume ar părea o coincidență ?

Și oare dacă ne-am deschide către lume, am înțelege-o și am merge fiecare pe calea noastră întru mântuire, nu ne-ar părea toată viața o coincidență ?

Nu cumva coincidența este modul nostru egoist de a ignora prezența lui Dumnezeu în viața noastră.

Eu nu cred că Dumnezeu vrea să rămână anonim.