Unde este Dumnezeu ?

Dumnezeu este !
Dumnezeu a fost înainte de toate, este şi o să fie după toate.
Dumnezeu locuieşte oriunde, aici şi peste tot.
Dumnezeu trăieşte în orice, în mine şi în oricine.
 
Fără acceptarea Lui absolută nu are sens să pornim căutarea.
 
Cum să-L găsim însă ?

Cum găseşti ceva dacă nu înţelegi ce cauţi ? Nu ai cum. Paradoxal din toate punctele de vedere. Este Tot şi nu-l găseşti !
O problemă nu poate fi rezolvată în sistemul în care a fost creată. Noi am creat căutarea noi trebuie să acceptăm într-un final că nu o să găsim absolut nimic în sistemul în care am început să căutăm.
 
Care este sistemul în care am început căutarea ?
 
Pentru a putea ieşi dintr-un sistem trebuie să conştientizam sistemul. Cum poţi conştientiza un sistem în mijlocul căruia te afli, cu atât mai mult cu cât habar nu ai până unde se întinde şi oricum după graniţele lui pentru tine, creatorul sistemului, nu mai există nimic. Nimic ce ar putea fi perceput din sistemul tău.
Da, fiecare dintre noi este creatorul propriului sistem.
 
Dacă nu conştientizam sistemul măcar să conştientizam creatorul sistemului.
 
E foarte simplu aici şi mă bazez pe o observaţie foarte pertinentă spun eu. Nu am capacitatea de a-mi închipui absolut nimic ce nu a fost cândva perceput sub orice formă de unul din simţurile mele. O vietate ? De câte ori încerc ajung la acelaşi rezultat: Ceva foarte futuristic bazat însă pe o combinaţie de caracteristici adunate de la toate vietăţile cunoscute mie şi nu numai. Încercaţi şi când aveţi impresia că aţi reuşit analizaţi vietatea amănunţit şi observaţi cum absolut nimic nu e nou. Nimic din afara sistemului. O vietate e totuşi ceva destul de complex. Hai să încercam cu un sunet. O singură notă muzicală ce nu a fost încă percepută de urechile voastre. Hai că trebuie să meargă. Nici vorbă. Ultima încercare... o culoare. Hai să ne mai imaginăm măcar o culoare pe care să o aibă noua vietate dar pe care să nu o aibă nimic altceva... 
 
Bun, trebuie însă să recunosc că avem organe mult mai complexe decât receptorii noştri externi. Creierul... el ne scoate din rahat. Hai să ne gândim la ORICE. Un mic gând, un obiect, o stare, o situaţie ... orice dar care să nu fi trecut încă de unul din senzorii noştri. Să nu fie auzit niciodată, să nu fie văzut niciodată, să nu fie pipăit niciodată, să nu fie mirosit niciodată. Atenţie, a nu se încerca combinaţii de percepţii cunoscute. Piersica neagră cu miros de benzină, gust de ciocolată, textură de asfalt şi consistenţă de apă nu ar fi ceva nou. Ar fi ceva rearanjat. Cules din sistemul nostru şi rearanjat.
 
Orice carte din această lume, evident şi cele religioase nu sunt decât un plagiat. Un plagiat după dicţionarul creat în sistemul nostru. Aceleaşi cuvinte rearanjate. Alte înşiruiri, multe posibilităţi dar totuşi... destul de limitat.
Nu mai vreau să argumentez că nici măcar sistemele noastre nu sunt identice pentru că nu are nici un sens.


 Bun, nu putem conştientiza sistemul dar putem măcar să-i înţelegem dinamica.
 
Putem pentru că e dinamica vieţii din jurul nostru, dinamica sistemului nostru.
Sistemul se compune de noi prin intermediul simţurilor noastre şi cu ajutorul unui mare arhitect: Creierul.
Funcţionează pe principiul undei: Orice punct atins de frontul de undă devine sursă de undă la rândul sau. Asimilăm totul. Acaparam totul. Înţelegem totul. Pentru asta însă trebuie să respectăm în continuare o singură condiţie: În sistemul nostru intră doar ceea ce poate găsi o intrare printr-un receptor de-al nostru. Mai nou ne-am creat receptori artificiali.
Sistemul se extinde fabulos... Poţi acapara lumea întreagă. Luna, Soarele, mai puţin şi ajungem şi la pico. Curând într-o altă galaxie. Minunat.
 
Unde este însă Dumnezeu ?
 
Dumnezeu locuieşte peste tot.
Ca să-l putem găsi ar trebui să ne extindem sistemul la infinit. Altfel ar rămâne părţi din El necuprinse şi nu L-am înţelege. Evident că asta nu o să reuşim niciodată. Dionis nu şi-a căpătat degeaba "Sărmanul".
Bun, Dumnezeu locuieşte însă şi aici. În sistemul nostru deasemenea. Cu toate că nu a intrat pe portiţele cunoscute noua în sistem El este. Cum a intrat ? - Noi am apărut.
Totuşi însă îl căutăm. Aici, acolo, ieri, azi, mâine, cu toate că e sistemul nostru, regulile noastre, nimic.
 
De ce nu-L găsim ?
 
Pentru că ne lipseşte o culoare, un sunet, un miros, o textură. Pentru că arhitectul nostru nu cunoaşte esenţa Lui.
 
Care este esenţa Lui ?
 
Dacă o ştiam i-o spuneam şi arhitectului şi mi-L incorpora în sistem.
 
Şi până aici poate merge sistemul nostru. Oricât drum am pava cu oricâtă suferinţa, bucurie sau orice alt fruct al propriului sistem tot nu o să ajungem la un final. Din sistem însă nu putem ieşi pentru că suntem tocmai centrul lui. În orice direcţie ne deplasăm sistemul merge după noi. Cu cât aşteptăm mai mult, sistemul îşi măreşte acoperirea dar nici un timp din lume nu ajunge pentur a acapara totul.
Şi ce facem ? Din sistem nu, în afara sistemului nu putem ajunge, cei ce au ieşit din propriul sistem nu pot intră într-al nostru pentru a ne ajuta...

Dacă noi suntem un punct şi lumina din jurul nostru e sistemul nostru care se măreşte în permanenţă şi dacă acolo unde nu ajunge sistemul nostru nu este nimic pentru noi, cum să răzbatem ?
 
Stingem lumina. Punctul o să se cufunde în întuneric. Dumnezeu este în întuneric !